In fiecare an, cam pe vremea asta, mi se face dor de Franta. Si incep sa visez la campuri de lavanda si la sate mici, cu case din piatra incremenite in timp, din care ies oameni energici avand parca un unic scop in viata: sa joace petanque. In Provence, nimeni nu pare sa duca grija zilei de maine; mai precis, nimeni nu duce grija niciunei zile. Viata se deruleaza linistit, in mireasma violetelor, intre o sticla de vin, o bucata de branza, un pepene galben, o alta sticla de vin... :)
