Bijuteria cosmetica blanda toarce de placere rau

 

Desi au trecut multi ani de atunci - hai sa zicem peste 20, in fond, nu conteaza chiar atat de mult cati :), tin minte ca ieri cum, in drum spre scoala, eu, eleva in clasa I, la vederea unui ghemotoc de blana alb cu negru care miorlaia de mama focului, nu am ezitat deloc: l-am luat, am deschis ghiozdanul, l-am pus cu grija inauntru si mi-am vazut de drum. De ce balanta din mine nu a ezitat? Simplu, pentru ca alta optiune nu aveam: trebuia sa-l iau cu mine. Va voi scuti de restul povestii, care nu e chiar fericita: cert e ca acum, 20 si ceva de ani mai tarziu, am doua pisici minunate, de care ma bucur in fiecare zi. E drept ca nu-s de rasa, dar ce-mi trebuie mie pisici ai caror parinti au patalama? Iubirea de animale nu tine cont de asemenea fleacuri, ca altfel n-ar mai fi iubire, nu?



Pe Gideon l-am luat de la o cunostinta careia ii mai ramasese doar o pisicuta de dat. Am aflat un pic mai tarziu ca pisicuta era, de fapt, motan...

Pe Amelie am luat-o de la asociatia Robi. Era nespus de mica, dar tare indrazneata! Nu parea sa stie ce e aia frica, dar parea sa-i fie permanent foame, senzatie care n-a parasit-o pana in ziua de azi, indiferent cat primeste de mancare.

Desi a trecut ceva vreme pana a inteles ca e tot din neam cu el, Gideon s-a lasat, pana la urma, cucerit:

De curand, am aflat despre niste fete deosebite, care au nasit un proiect pe inima mea: Camera cu pisici! Periodic, Carla si Monica, impreuna cu o inimoasa echipa de voluntari, organizeaza mini targuri unde se pot adopta pisici si/sau cumpara obiecte handmade pe care diversi artizanii le doneaza. Aici intervin eu, cu prima mea colectie cu o tematica felina: colectia Miau! Borcanele pictate cu motive pisicesti si umplute cu crema de maini sau crema pentru toate tipurile de ten.

Am convingerea ca nu poti deveni iubitor de pisici: iubitor de pisici te nasti. Daca si voi sunteti de acord cu mine, va astept duminica, 24 martie, intre orele 12:00 - 18:00, la Dianei Patru, un loc deosebit situat la doi pasi de Piata Rosetti (adresa nu e deloc greu de ghicit: e  chiar strada Dianei, numarul 4). La final, nu mai am de zis decat un singur lucru: Miau!