In familia mea, crema de galbenele a fost intotdeauna la loc de cinste. Bunica se ingrijeste sa nu se termine niciodata si cultiva cu drag tufe cu duiumul. Acum ca m-am facut si eu mare, am rugat-o sa creasca si mai multe, pentru mine si clientele mele. Ba mai mult, la insistentele ei, am invatat-o si pe ea cum sa prepare crema de galbenele "asa fina" ca a mea. I-am impartasit cu draga inima reteta mea vegetala de crema de galbenele, bucuroasa peste masura ca asa o experta in remedii naturale a apreciat textura cremei mele - si cred ca nici nu va inchipuiti ce inseamna in familia mea ca un membru mai in varsta sa recunoasca din proprie initiativa ca ceva din ceea ce face el nu e perfect :)
Povestea uleiului de galbenele este una simpla, dar atat de frumoasa! Dupa cum ziceam, tufele bunicii incep sa infloreasca din iunie pana in septembrie. Sunt membre de baza si de vaza in gradina cu zarzavaturi, intr-un loc cu priveliste superba, si sunt ocolite ori de cate ori se stropesc celelalte culturi. Florile se culeg pe vreme frumoasa, la amiaza, pentru ca doar atunci sunt deschise complet!
Mai intai se admira indelung, apoi se pun la uscat o zi, doua, in pod, ca nu cumva sa mai ramana apa in ele.
Se pun intr-un borcan, musai de sticla, si se acopera cu ulei de seminte de floarea soarelui presat la rece sau cu ulei de masline, dupa preferinte.
da, da... cea cu admiratul eram eu, am văzut! sau măcar o surată de-a mea! :D
ReplyDelete