Camara mea de vara e la tara: astazi, despre uleiul de galbenele

Desi nu i-am spus-o niciodata si nici nu i s-a urcat vreodata la cap, crema de maini este vedeta magazinului meu online. Fara doar si poate, aceasta se intampla datorita borcanelelor pictate in care este ambalata, dar si pentru ca are in compozitie ingrediente care rasfata pielea mainilor, atat de greu incercata zi de zi cu detergenti de tot felul, expusa la vant, soare si cate si mai cate.

Handmade Sister voteaza "DA" pentru Partidul Unturilor Vegetale!

Afla cum se fac cosmeticele bio si cum ti le poti prepara singura (interviu acordat revistei Unica, varianta integrala)



Cine se ascunde in spatele brandului Handmade Sister?

Dintotdeauna am asociat brandurile cu corporatiile, cu deciziile strategice luate de oameni in costume, la capatul a ore si ore sedinte, avand drept unic scop profitul. Cand spun brand, ma mai gandesc la produse care ies de pe o banda rulanta, si singura contributie pe care un om in carne si oase o are la ele e sa decida cantitatea.

Imi place sa cred ca Handmade Sister e altceva decat un brand, ca e o credinta a mea, aceea ca putem parasi viata ca intr-o fabrica doar fabricand frumos, si e o idee, aceea ca obiectele frumoase si frumosul in general nu au sens decat daca le impartasesti cu ceilalti. In spatele acestei idei sunt eu, Cristina Olaru, creatoare de cosmetice din ingrediente naturale, pictorita de borcanele, pahare, farfurii si cescute, iubitoare de handmade, de povesti, de frumos, de natura, de culori.

Marturii mii si mii!

Daca vrei o nunta altfel, uita de saculetele cu bomboane! Nu toata lumea o sa le ia de pe masa, nimeni nu o sa-si aduca aminte de ele. Pentru ca ai o relatie speciala cu invitatii tai, fa-i sa se simta speciali! Iata, asadar, o serie de sugestii care iti pot face nunta memorabila:
 

 

Mai multe detalii gasiti pe blogul meu dedicat picturii pe sticla, http://handmadesister.blogspot.ro/2013/05/marturii-mii-si-mii.html

Flori de camp provensale (sau despre farmecul momentelor mici, dar epocale)

 In fiecare an, cam pe vremea asta, mi se face dor de Franta. Si incep sa visez la campuri de lavanda si la sate mici, cu case din piatra incremenite in timp, din care ies oameni energici avand parca un unic scop in viata: sa joace petanque. In Provence, nimeni nu pare sa duca grija zilei de maine; mai precis, nimeni nu duce grija niciunei zile. Viata se deruleaza linistit, in mireasma violetelor, intre o sticla de vin, o bucata de branza, un pepene galben, o alta sticla de vin... :)