Cum am ajuns in Femeia de august: povestea unui shooting canicular

Totul a inceput cu un telefon. Luminita Tabaran, redactor la revista Femeia, ma suna, imi spune ca vrea sa scrie un articol despre mine si ma intreaba cand am timp sa ne vedem pentru un shooting. Asta-i buna, cand! Oricand, chiar si a doua zi, m-am gandit eu! Dat fiind ca eram la bunici, in Bucovina, nu s-a putut chiar de a doua zi, dar n-a trecut saptamana si iata-ma la Sanoma Hearst Romania in ograda. Sa ma prapadesc de emotii, nu alta!

Norocul meu e ca Luminita e o persoana tare prietenoasa si deschisa. In plus, e si o cosmeticiana de mana intai, care m-a machiat si m-a coafat ca la carte. Am sporovait ca intre prietene pana a fost gata transformarea, asa ca atmosfera s-a destins repede. La un moment dat ni s-a alaturat si fotograful, Mircea Popa, care s-a apucat constiincios de treaba de cum a ajuns. Si el parea sa aiba emotii, deci eram chit :)

Am fost cuminte-cumintica, am urmat indicatiile pe care le-am primit si mi-am adus aminte de ziua nuntii mele, cand am facut o sumedenie de poze cu toata lumea si in toate trebuia sa am acelasi zambet, ca si cum era de fiecare data prima oara cand mi se aprindea blitzul in fata. Grea incercare! Chiar si pentru mine, care de fel sunt destul de zambareata. In aceeasi cheie nuptiala, mi-a revenit in minte imaginea unui bun prieten, care dupa nunta ne povestea cum i-a atras cineva atentia la un moment dat ca ceea ce afisa la poze in chip de zambet nu mai era de mult un zambet, ci o grimasa... Luminita insa a stiut exact ce sa faca si cum sa pastreze zambetul pe fata mea in modul cel mai natural cu putinta. A fost o experienta solicitanta, dar frumoasa, si nu cred ca gresesc cand spun ca a fost singura sesiune, fie ea si foto, pe care am trecut-o fara sa fi tocit deloc in ajun :)

Ce a iesit puteti vedea aici:

Breaking news: borcanelele pictate s-au apucat de actorie!

E usor sa fii Handmade Sister atunci cand ai o Handmade Family mare.
Cum vine asta? Foarte simplu! In spatele meu, mai e o sister, o mother, un father, o grandmother, precum si o multi, foarte multi prieteni generosi carora n-o sa le pot niciodata multumi destul.
Uite, de exemplu, bunica mea din Bucovina, despre care v-am mai scris aici, si-a dedicat cu drag o particica din gradina ei cu zarzavaturi culturilor de galbenele, sunatoare si musetel, pe care le folosesc ori de cate ori pot. Tata, care mosteneste de la bunicul dragostea pentru lemn, a mesterit pentru mine mai multe forme pentru sapun; cu cea de-a treia, pot spune ca a atins perfectiunea, dar cine sa inteleaga? Tatal meu e greu de urnit, greu de oprit: probabil o sa-mi tot faca noi si noi forme de sapun pana cand o sa ramana fara lemn. Sora mea, care lucreaza in domeniul financiar, ma ajuta sa-mi tin contabilitatea, in timp ce sotul meu, publicitar pur-sange, este in acelasi timp nasul meu de botez (el mi-a gasit numele) si imi da tot timpul noi si noi idei despre cum sa fac ca produsele mele sa ajunga mai usor la voi. Cat despre mama, ce sa mai zic? Iarna trecuta, a lucrat cot la cot cu mine zi si noapte pentru ca eu sa-mi pot onora toate comenzile. Asa cadou de Craciun, mai rar...
Nu-i pot uita nici pe George, prietenul meu graphic designer, care m-a cadorisit cu logo, catalog de produse si cate si mai cate, sau pe Vlad, care le-a daruit produselor mele cele mai frumoase fotografii pe care mi le puteam dori.
Ultimul nume pe lista? Cezar, nasul meu de cununie, care lucreaza de o viata in televiziune si care s-a oferit sa ma ajute. N-o sa va vina sa credeti, dar a lucrat la acest proiect de unul singur. Ia priviti ce minunatie de filmulet i-a iesit din maini!

Crema de corp care te unge la suflet: Lemon Embrace

Dragele mele, sa va povestesc ce a putut sa pateasca Mousse au chocolat, crema mea de corp! Ca un facut, furnizorul meu de ingrediente nu mai are in oferta decat unt de cacao filtrat, adica pur, nedezodorificat, dar din care s-a extras pudra de cacao; drept urmare, nu e de mirare ca a mea crema de corp nu mai are culoarea ciocolatie, care i-a adus si numele si renumele. Iata-ma, deci, nevoita sa schimb reteta. Zis si facut!

La compozitia initiala am adaugat unt de shea pur si uleiuri esentiale de citrice. Restul ingredientelor sunt la locul lor: unt de cacao, care da elasticitate pielii si o face moale si catifelata, ulei de masline si de avocado, care hranesc si hidrateaza pielea in profunzime. Uleiurile esentiale de portocale, lamaie si lemongrass aduc un binevenit parfum proaspat si racoros. Rezultatul e o crema de corp cu o textura pufoasa si foarte placuta la atingere, concentrata in ingrediente active, dar care intra repede in piele fara sa lase urme grase.
In plus, pentru ca acum crema de corp este deschisa la culoare, in curand va fi disponibila si in cadrul unei colectii de bijuterii cosmetice. Pana atunci, va ofer in avanpremiera mondiala imagini in exclusivitate cu primul borcanel pictat de 200 ml din lume:

Anatomia unui vis: colectia Aripi

  

Pentru mine, copilaria a fost si va ramane intotdeauna o perioada de gratie, la care ma gandesc de fiecare data cu drag. Daca ar fi sa o traduc in culori, mi-ar fi imposibil, si as putea zice doar ca e plina de toate nuantele pamantului, imbinate intr-una singura: cea mai frumoasa culoare care a existat vreodata. Dar asta nu inseamna ca, in acest peisaj, nu am avut parte si de umbre.

Camara mea de vara e la tara: astazi, despre uleiul de galbenele

Desi nu i-am spus-o niciodata si nici nu i s-a urcat vreodata la cap, crema de maini este vedeta magazinului meu online. Fara doar si poate, aceasta se intampla datorita borcanelelor pictate in care este ambalata, dar si pentru ca are in compozitie ingrediente care rasfata pielea mainilor, atat de greu incercata zi de zi cu detergenti de tot felul, expusa la vant, soare si cate si mai cate.